Cu toate că a fost prezentat la „Folk You!” drept unul dintre „cadeţii” folkului românesc şi programat să cânte tocmai în deschiderea uneia dintre seri, Ovidiu Mihăilescu nu mai este, după părerea noastră (şi nu numai), de câţiva ani buni încoace, tocmai un „debutant”. Dovadă stau cele două albume ale sale, “Cowboy-ul Nelu” şi “Ciplica”, implicarea sa activă în fenomenul folk, recitalurile pe care le susţine pe la diverse evenimente de gen din ţară şi, nu în ultimul rând, faptul că piesele sale sunt cunoscute de ceva timp de către publicul degustător de folk.

Ovidiu Mihăilescu face parte, de fapt, din generaţia aceea de mijloc a folkului românesc, generaţie oarecum dezavantajată din pricina vremurilor de tranziţie, dar nu mai puţin valoroasă decât cea care a precedat-o.

Pe scena FolkBlog, Ovidiu Mihăilescu nu mai este demult un „debutant”, aţi avut ocazia până acum să vă serviţi cafeluţa în compania lui în mai multe rânduri şi cu siguranţă veţi mai avea ocazii de felul acesta

Piesa pe care v-o propunem astăzi îi aparţine, aşadar, lui Ovidiu Mihăilescu şi face parte de pe primul său album, “Cowboy-ul Nelu”, apărut în 2007, un cântec despre vremurile în care trăim şi viitorul nu prea roz care ne paşte, dacă nu vom învăţa să ne oprim din goana asta nebună şi să ne amintim că fericirea este în cu totul altă parte decât acolo unde o căutăm noi.

Nu mai lungesc vorba de pomană, ci voi lăsa muzica şi versurile (ambele purtând semnătura lui Ovidiu Mihăilescu) să vorbească de la sine:

Popularity: 5% [?]